O provocare pe care am trecut-o cu brio! Am făcut și acest lucru. Am ajuns în America pentru prima dată în viață. Însă toată această călătorie a necesitat o pregătire destul de îndelungată. În acest articol vă voi povesti despre aventurile prin aeroport, dar și primele impresii despre America. Deci, să începem! 🙂Anul trecut, prin noiembrie am mers la agenția Student Travel pentru a mă înscrie în program. Vara următoare aveam să plec în America și să muncesc timp de 3 luni în Parcul Național Yellowstone. Despre agenție, precum și pașii pe care i-am urmat în cadrul programului, voi scrie un alt articol.

Așadar, pe 30 iunie la ora 05:00 mă aflam în aeroport și am mers să îmi fac check-in-ul. Avionul avea să plece peste o oră, iar prima destinație era aeroportul internațional din Paris Charles de Gaulle. După ce mi-am lăsat bagajul de cală, mi-am luat la revedere de la părinți cu lacrimi în ochi și m-am îndreptat spre controlul de securitate. Odată ce m-am văzut singură m-am pierdut puțin cu firea, căci mi-am uitat aparatul de fotografiat și laptopul într-una din tăvi, însă mi-am dat seama imediat că eram cam ușurică. :))

Am străbătut aeroportul interminabil și am ajuns la poarta de îmbarcare. Am așteptat cumințică încă jumătate de oră până au început să facă îmbarcarea, iar călătoria mea abia acum începea. Zborul a durat cam 2 ore și nu au fost turbulențe, însă eu muream de frică, iar stomacul meu era întors pe dos. 🙁

20180630_091541

Am aterizat în Paris, iar vremea era atât de însorită, încât îmi venea să ies afară și să iau orașul la pas, însă escala nu a durat decât puțin peste o oră. M-am informat în legătura cu poarta de îmbarcare către următoarea destinație – aeroportul internațional din Minneapolis Saint-Paul (MSP) și am pornit într-acolo. Oare eram pregătită pentru cel mai lung zbor din viața mea? Oare e cineva vreodată pregătit?

Ei bine, zborul dura în jur de 9 ore. În avion am servit atât prânzul, cât și cina, cred. Este atât de ciudat când știi că zborul durează 9 ore, dar te uiți pe geam și soarele strălucește parcă și mai tare de la o oră la alta. Apoi aterizezi, te uiți la ceas și vezi că e ora 12:00. CE?! Este destul de frustrant. De parcă timpul a stat în loc.

20180630_110041

Odată ajunsă pe pământ american în Minneapolis eram destul de confuză, căci știam că trebuie să îmi iau bagajul de cală și să îl mut pe altă bandă pentru un zbor intern pe ruta Minneapolis – Bozeman. Ceea ce nu știam este multitudinea de formulare pe care aveam să le semnez, alte filtre prin care aveam să trec și percheziția din nou a bagajelor. Țin să menționez că escala între zboruri era puțin peste o oră, iar numai o minune a făcut să pot ajunge la poarta de îmbarcare la timp. Am fost ultima care a urcat în avion, căci după mine au închis poarta, însă cert e că AM REUȘIT! 😀

Din Minneapolis mai aveam încă o oră și jumătate până în Bozeman, iar aventura mea avea să se termine, în sfârșit. Vreau să vă mărturisesc că aproape plângeam de bucurie și de emoție în avion. Imaginați-vă că era cât pe ce să rămân în Minneapolis, iar aceea avea să fie prima mea zi în America. Nici acum nu vreau să mă gândesc. Tind să cred că am fost norocoasă și că cineva s-a gândit mult la mine. 🙂

20180630_162355

La ora locală 16:00 am aterizat pe aeroportul internațional din Bozeman Yellowstone  (BZN). Aeroportul este foarte cochet, în stil rustic și destul de micuț. Nu am avut nicio problemă să îmi recuperez bagajul de cală și am pornit spre ieșire. Un soare atât de puternic m-a întâmpinat afară, încât nu eram deloc pregătită pentru cele 30°C. Prima mea zi pe pământ american și deja îmi plăcea la nebunie. 😀

IMG_20180630_182150_478

Acesta este primul meu articol legat de aventura mea în America. Primul dintr-o serie destul de lungă. Vă voi povesti pe larg în articolele viitoare despre experiența din Bozeman, Parcul Național Yellowstone, Idaho Falls și, bineînțeles, Las Vegas. 😀

UPDATE! Dacă dorești să citești articolul Prima lună în America – (Jurnal de călătorie), apasă AICI.

Vă mulțumesc pentru susținere! 🙂

See you soon! 😉